Uitare

Spre sfarsitul vietii, moartea tineretii
Cand sufletul se stinge-n negura-nserarii
Atunci cand dimineata in veci n-a mai veni
Iti spun ca te iubesc c-o aura-a tristetii.

Imaginea incerta a unui suflet trist
In veci te va urma, in veci va dainui
Si tot ce-a fost candva o dulce amintire
O dureroasa urma apoi va deveni

Iar cand vei incerca sa stergi clipele rele
Si bucuria-n suflet din nou sa readuci
Vei stii defapt ca nimeni, nimeni pe-aceasta lume
Nu va putea-nvia tot ce a fost atunci.

Un licar de speranta din nou va rasari
Pentru ca mai tarziu sa fie spulberat
Si iti vei da silinta sa uiti c-am existat
Insa o viata-ntreaga trai-vei in pacat.

Iar incercarea ta de-a ma uita e-n van
Tu nu-ti dai seama oare ca ce-ai pierdut sunt ani
Sunt ani grei de credinta, tristeti si bucurii
Si-oricat ai incerca nu poti sa-i dai uitarii.