Munte....acolo

Mai exact pe munte. La munte merg multi ...dar "pe munte" e total diferit de "la munte". Acolo in locul ala in care la dracu chiar te simti liber!
Acolo unde's parauri, paduri, capre...gaze...si tu ...acolo esti exact la fel ca ele...liber.
Acolo unde toata lumea care trece pe langa tine iti zice buna ziua...(daca imi zice cineva buna ziua aici in Bucuresti mi se pare aiurea...mi se pare ca ma confunda..sau mai stiu eu ce...) Pe munte e altceva, acolo parca toti se cunosc si sunt prieteni.
La caraiman...un loc in inima muntelui, un loc unde vezi si faci multe lucruri pentru prima oara.
Acolo am vazut pentru prima oara cum se ridica ceata aceea groasa din Valea Jepilor...ceata de care vroiam sa fug deoarece imi era frica ca o sa ma invaluie si nu o sa mai gasesc drumul spre cabana :)). Acolo langa cele doua cruci, norii sunt la picioarele tale. Acolo am trait cea mai mare teama cand am vrut sa plecam spre Piatra Arsa la 4 dimineata pe un intuneric de il taiai cu cutitul ... stiind ca un urs umbla prin preajma.
Acolo sunt Narcis si Cristina cei doi cabanieri vesnic atasati de acel loc.
Acolo unde drumurile par greu de strabatut, dar odata ce le strabati simti satisfactia calatoriei...
Acolo...un loc unde merg de fiecare data cu cea mai mare placere pentru ca stiu ca voi descoperi lucruri noi mereu, stiu ca mereu ma voi simiti libera ca un nor...
Acolo unde uiti de tot ce e rau,unde gandurile negre se sterg de tot din mintea ta, unde poti sa te bucuri...sa traiesti clipa.
Acolo..locul in care iti pui in ordine gandurile pe ritmul cantecelor din chitara chinuita de degetele lui Nae..sau ale lui Soric. Nopti intregi cu cantece despre paduri, ursi si rape...cabana care vajaie sub bataia vantului...cand simt ca ma pierd...acolo este singurul loc in care voi putea sa ma regasesc...

Bucuresti....daca ma pui sa merg prin Bucuresti pe jos...pfffoooaa obosesc din prima suta de metri strabatuta.
 Acolo e altceva..imi vine sa zburd :)) parca nu mai am splina, parca as devora toate drumurile alea, sa nu fie loc necalcat de talpa piciorului meu.
parca nu ma mai satur sa aud vantul cum bate, cantecul de greier...linistea. Si cand tre sa plec...ooff ...cand tre sa plec...parca aud padurea cum se tanguie...se sparg toate..linistea, racoarea, mirosul..tot..si ajung iar in Bucurestiul asta de cacat unde toti parca sunt niste roboti...unde toti se gandesc cum sa faca bani, cum sa ii cheltuiasca...prostii..timp pierdut.