Din viata

Viata incepe de dimineata, cand auzi ceasul care suna si iti vine sa il arunci pe geam. Cand te trezesti cu parul zbarlit in cap si cu ochii incercanati. Te ridici si te uiti in oglinda...vrei sa vezi daca ai mai imbatranit, vrei sa te vezi pe tine. De ce se uita unii oameni dimineata la prima ora in oglinda? ...cum sar din pat - pac! se uita in oglinda! Probabil le e dor de propria fata :)).
Si acu asa buimac alergi prin toata casa, sa te speli sa te imbraci k sa poti sa iesi in lume. Si pe urma esti in mijlocul de transport. Mirosuri, fel de fel de susoteli, stirile de aseara, telenovela de pe acasa TV...si cate si mai cate. Apoi cobori acolo unde oamenii au invatat sa mearga precum oile...in turma ,incet si cu atentie...numai ca din cand in cand se mai calca pe picioare si incep sa se ia in coarne! Exact ca ovinele. Caci pana la urma omul e cate putin din toate animalele...
Ajungi la munca...
Unii muncesc pentru ca trebuie sa faca un ban si doar atat...altii muncesc pentru ca fac un ban si pentru ca iubesc ceea ce fac (putini cunoscuti aflati in aceasta cateogrie). Orele trec mai greu sau mai repede pentru fiecare...insa trec...si uite asa vine seara, uite asa mai trece o zi atat de pretioasa ... pleci spre casa. Din nou esti in aglomeratia asta de oameni. Care mai de care se grabeste sa ajunga acasa la iubit, la sot, la copii...unii insa se grabesc doar sa ajunga acasa...acasa la ei, acasa la nimeni...
Plictisitoare...asa isi fac singuri oamenii viata...se inscriu cu totii in rutina. Fac acelasi lucru la munca, acelasi lucru atunci cand merg pe strada, acasa, in weekend...iti creezi un program tampit in subconstient, program din care iesi cu greu. Iubesti spontaneitatea ce-i drept, insa te temi de lucrurile noi, lucrurile un pic mai iesite din tiparele normalitatii.
 Mie imi e cel mai frica de rutina...de lucrurile exacte, de plictiseala, de singuratate...
Cand in sfarsit reusesti sa scapi de ritmul asta liniar pe care il duci, cand in sfarsit reusesti sa ajungi sa experimentezi alte lucruri, alti oameni, alte situatii...situatii incitante, neprevazute, unele frumoase, altele mai putin placute...simti ca traiesti, simti ca ai prins aripi, ai vrea sa nu te mai opresti. Iti este teama ca vei fi atras din nou in ritmul plictisitor, de oamenii care traiesc in jurul tau.
Este exact momentul aparte din viata ta cand iti vine sa razi tot timpul, iti vine sa te bagi in seama cu lumea de pe strada, sa dansezi, sa canti, sa iti exprimi toate sentimentele exact asa cum iti dicteaza inima!
..dar NU!
Toate aceste iesiri pe care iti doresti atat de mult sa le scoti la suprafata sunt imposibil de realizat in societate. Caci oamenii care inca traiesc in rutina, cei care nu au iesit din starea asta de robotizare totala, adica marea majoritate ...iti vor taia aripile! Vor incerca cu tot dinadinsul sa te readuca in lumea aceea pe care o urasti atat de mult, care iti provoaca greata, genul acela de viata pe care il traiesc toti si care este atat de plictisitor!
Te tii tare...atat cat poti, trebuie sa te transformi dintr-un moment intr-altul, sa devii cine nu vrei sa fii...doar de dragul celor din jurul tau...doar pentru a nu fii considerat nebun, tampit, dereglat mintal!
Viata nu ar trebui traita dupa reguli tampite. Creeaza-ti tu reguli proprii, atat cat sa nu ii deranjezi pe cei din jurul tau. Traieste asa cum vrei, atat cat poti, nu iti creea piedici, nu iti pune reguli drastice...pur si simplu traieste...