Frumos si urat.

Sau despre cum se "ataca" oamenii intre ei - legandu-se de orice defect fizic al celor ce le sunt frati de...rasa.
Rautatile incep inca de cand esti mic...
Daca mama natura nu te-a inzestrat cu un corp perfect...sau macar apropiat de perfectiune, trebuie sa te pregatesti sa fi "batjocorit" toata viata pentru defectele cu care te-ai nascut: pentru nasul prea mare, sau prea stramb, sau pentru ca esti prea slab...sau prea gras...sau ai picioare strambe..sau parul rar...
Oamenii din jurul tau se "straduiesc" din greu sa iti reaminteasca cat esti de"urat" cat se poate de des.
Stau acum si ma intreb oare de ce sunt oamenii asa de inconstienti si pun atat de mult "pret" pe aspectul fizic? Oare nu societatea in sine incurajeaza oamenii sa se arate cel putin scarbiti la vederea unor oameni...sa le spunem mai putin frumosi?
Oare oamenii sunt "rai" de la natura? Au rautatea asta adanc infipta in suflet? Sau mai repede in creier? Mentalitatea asta bolnava de a respinge ceea ce li se pare ca nu se potriveste in peisaj?
Traim intr-o lume in care ne formam imaginea celor de langa noi doar daca ii vedem? Si daca nu ne place ce vedem incercam cu inversunare sa respingem acel lucru "urat"...si sa il facem pe acel om sa se simta un nimic doar pentru ca nu arata asa...cum trebuie.
De ce nu putem sa analizam si sa vedem o persoana dincolo de "ambalaj"?
De ce trebuie sa ne facem semenii sa se demoralizeze si sa nu mai aiba incredere in ei insisi?
De ce nu realizam ca pe dinauntru toti suntem la fel si ca daca am trece peste aspectul fizic pentru totdeauna, ne-am face viata mai usoara...si mai frumoasa. Pentru ca defapt in asta ar trebui sa constea frumosul. In lucruri care te fac sa te simti bine si implinit in interior.
Din nou ne cream singuri barierelea astea care ne omoara ... la propriu.

Ajungem sa ne autoeducam sa nu mai luam seama la rautatile celorlalti oameni, atunci cand se leaga de defectele noastre fizice. Ne autoeducam in sensul ca ne chinuim tot pe noi incercand sa spunem ca nu ne intereseaza ce cred altii, sau ca ar trebui sa ne simitim frumosi indiferent ce!
Nu! societatea in sine ar trebui sa se schimbe, si sa isi foloseasca "CREIERELE" alea pline de potential (NOT) care ne diferentiaza atat de mult de animale!
Pentru ce sa traiesti stresat toata viata, ca ai ....nu stiu...ca ai dintii prea mari si prea iesiti??? (si imlicit atragi batjocura)
Pentru ce sa iti ascunzi toata viata degetele defecte...de la picioare, in loc sa te simti bine in pielea ta si sa poti sa umblii descult fara sa ai teama ca cineva iti va remarca defectul si te va lua in ras?
Ok, e un defect ca ai degete lipsa sau ca sunt strambe... Ok, poate sa le remarce oricine si sa se simta putin mirat (pentru ca e ceva nou pentru el). Dar asta nu inseamna ca defectul celui de langa tine sa constituie subiect de batjocura!

Spuneam nu de mult...si inca mai am convingerea asta...ca omul este cate putin din toate animalele!
In circumstantele astea oamenii nu fac alta decat sa improaste cu venin, ca niste serpi veninosi, fiind total constienti ca remarcile lor negative legate de defectele celor din jur nu fac altceva decat sa-l demoralizeze pe "uratul" de langa tine. Dar defapt multi chiar asta vor!
Te trezesti ca mergi linistit pe strada, intr-o buna dispozitie completa cand trece un oarecare pe langa tine si iti arunca " mama ce picioare strambe are asta!" sau "nasoalooo" sau tot felul de magarii care pe ei ii exalteaza!
Oare ce defineste frumusetea unei persoane? De unde stim ca ala reprezinta frumosul?
Mda...mica mare dilema...unde oamenii de stiinta iar nu si-au facut treaba si au lasat-o asa in "pom"...de aici si divergentele aparute in societate...sau ...